Cui îi revine un tezaur de 5 miliarde de dolari cumpărat cu yuanii altora

Investitori în vârstă din toată China și-au dat yuanii unei companii numite Lantian Gerui. Cu o parte din banii aceia, șefa ei, Qian Zhimin, a cumpărat bitcoin: potrivit procurorilor, au intrat în el circa 6 miliarde de yuani, adică pe atunci aproximativ 845 de milioane de dolari. Astăzi monedele valorează cam 5 miliarde de dolari și stau la poliția britanică. Câștigul, pare-se, nu va ajunge la investitori.

Pe 12 octombrie 2026, Înalta Curte din Londra a hotărât că pretențiile investitorilor înșelați trebuie judecate după legea chineză, nu după cea engleză. Sună a amănunt juridic. Totuși hotărârea apropie statul britanic de a păstra cea mai mare parte a tezaurului, împreună cu tot câștigul de valoare. Iar la New York se dă o luptă pentru un tezaur de două ori mai mare, între victimele fraudei, familiile celor uciși pe 11 septembrie și China, care acuză SUA de un atac informatic.

Aspirantă la coroana din Liberland, într-un conac din Hampstead

Qian Zhimin, cunoscută și ca Yadi Zhang, a fugit din China cu un pașaport fals în septembrie 2017. La Londra a locuit într-un conac din Hampstead, cu o chirie de peste 17.000 de lire pe lună. Asistenta ei, Jian Wen, fostă lucrătoare într-un local de mâncare la pachet, a încercat să cumpere o casă într-un cartier scump și nu a putut explica de unde are banii angajatoarea ei. Așa a început ancheta. În 2018, poliția a găsit dispozitive cu cheile a 61.000 de bitcoin, cea mai mare confiscare de criptomonede din istoria Marii Britanii.

Cele mai colorate detalii au ieșit la iveală din jurnalele lui Qian. Visa la o bancă internațională proprie și la un castel în Suedia, iar până în 2022 voia să devină regina din Liberland, o micronațiune autoproclamată pe o fâșie de mal al Dunării dintre Croația și Serbia, pe care nicio țară nu o recunoaște.

În septembrie 2025, Qian a recunoscut că este vinovată de spălare de bani, iar în noiembrie a fost condamnată la 11 ani și 8 luni . „Motivul tău a fost lăcomia pură”, i-a spus judecătorul. Cu asta s-a încheiat cauza penală. A început cea civilă, care e mai interesantă dintre cele două.

Investitorii au pierdut yuani, nu bitcoin

Un investitor, domnul Yu, i-a povestit BBC-ului cum și-a dat banii companiei Lantian Gerui. Firma îi plătea cu picătura o parte din câștigurile promise, așa că nu a bănuit nimic. La mijlocul lui 2017, poliția chineză a început să investigheze firma, iar plățile s-au oprit. Căsnicia lui, spune el, nu a supraviețuit.

Nici Yu, nici altcineva nu a cumpărat bitcoin. Au predat yuani, iar Qian a fost cea care le-a transformat banii în cripto. Cât au stat monedele în Marea Britanie, valoarea lor a crescut de multe ori. Deci a cui e această creștere: a oamenilor al căror yuan a fost furat sau a statului care a găsit ascunzătoarea?

Răspunsul depinde de legea aplicabilă. Imaginează-ți că un hoț folosește banii tăi ca să cumpere un bilet de loterie și câștigă. După legea engleză, investitorii ar putea susține că premiul, adică monedele înseși, le aparține. După legea chineză, ei seamănă mai degrabă cu niște creditori și, potrivit avocaților , ar primi probabil aproximativ ce au pus, plus dobândă. Prețul biletului, nu câștigul cel mare.

Judecătorul Mark Turner a ales legea chineză . Raționamentul lui: schema a funcționat în China, contractele au fost semnate acolo, banii au fost plătiți acolo, iar bitcoinul l-a cumpărat Qian tot acolo, prin bursa Huobi și prin tranzacții extrabursiere. Fiecare reclamant, a subliniat el, trebuie să dovedească un drept de proprietate asupra monedelor. Legea însăși nu prevede o schemă generală de despăgubire a tuturor celor păgubiți: primesc ceva doar cei care dovedesc că monedele sunt ale lor.

Cine ia diferența

Până pe 22 mai 2026, circa 16.000 de oameni se înscriseseră ca să ceară o parte în instanța britanică. Asta înseamnă mai puțin de 13% din cei 128.000 de investitori. Înscrierea însemna să te descurci cu o țară străină, o limbă străină și avocați londonezi. Pentru un investitor vârstnic din China, asta e un obstacol mai mare decât orice lege.

Ceilalți scriu scrisori. Investitorii au strâns aproape 2.500 de semnături sub un apel adresat Ministerului de Externe al Chinei: „Nu vrem și nu vom accepta niciodată o situație în care bitcoinii sunt confiscați de Marea Britanie și nu ne sunt returnați.” Yu a spus-o mai modest. El speră că guvernul britanic, procurorii și instanța vor da dovadă de compasiune.

Statul are propriile planuri. Procurorii au cerut instanței să permită guvernului să păstreze bitcoinii, iar în vara lui 2025 The Telegraph scria că ministrul de finanțe Rachel Reeves conta pe vânzarea criptomonedelor confiscate ca să astupe o gaură din buget. Ulterior, procurorii au promis instanței că vor pune la punct o schemă separată de despăgubire , fără să dea detalii.

Nici investitorii nu se dau bătuți. Pe 16 octombrie, Înalta Curte a dat circa 16.000 de reclamanți permisiunea de a face apel împotriva hotărârii privind legea chineză.

Și China are planuri. Pe 13 octombrie, a doua zi după hotărârea de la Londra, o instanță din Tianjin a anunțat un proces pentru confiscarea a aproape 62.000 de bitcoin reținuți în Marea Britanie. Aproximativ 128.000 de oameni au investit bani, iar potrivit cifrelor chineze, peste 102.000 dintre ei au rămas în pierdere.

Aceleași monede, două instanțe.

La New York, de două ori mai multe monede

Povestea aceasta are o soră americană, și mai încâlcită. Pe 14 octombrie 2025, Departamentul american al Justiției a depus o cerere de confiscare vizând 127.271 de bitcoin , evaluați atunci la circa 15 miliarde de dolari. Procurorii leagă monedele de grupul cambodgian Prince Group și de președintele lui, Chen Zhi, acuzat că ar fi condus complexe în care muncitori traficați erau siliți să-i înșele pe oameni online. În ianuarie 2026, Cambodgia l-a arestat pe Chen Zhi și l-a predat Chinei .

La sfârșitul lui septembrie 2026, judecătoarea Rachel Kovner a respins nouă presupuse victime care voiau să conteste confiscarea. Logica seamănă cu cea de la Londra: în ambele locuri, victima trebuie să dovedească că monedele sunt ale ei. Oamenii aceștia au pierdut bani în fața unor escroci, dar nu au putut arăta că banii lor au ajuns tocmai în aceste portofele. În cel mai bun caz, a spus instanța, sunt creditori chirografari obișnuiți, fără drepturi asupra monedelor propriu-zise. Dacă guvernul câștigă, victimele pot cere în continuare despăgubiri de la Departamentul Justiției, dar ca petenți, nu ca proprietari.

Apoi intriga face o cotitură pe care niciun romancier nu ar îndrăzni-o. Analiștii cred că monedele provin de la LuBian, un mining pool, adică un serviciu în care mii de calculatoare extrag bitcoin împreună și își împart recompensa. Încă din ianuarie 2026 , rudele celor uciși pe 11 septembrie au pretins aceste monede. Ele susțin că LuBian era legat de Iran, iar împotriva Iranului au hotărâri judecătorești. Pe 12 octombrie, unul dintre grupurile de familii s-a întors în instanță : hotărârile lui spun că Iranul îi datorează peste 671 de milioane de dolari.

Între timp, agenția chineză de stat pentru securitate cibernetică CVERC a acuzat în 2025 SUA că ar fi luat monedele dispărute de la LuBian în decembrie 2020, într-o operațiune a serviciilor de informații americane. Departamentul Justiției neagă orice abatere, dar nu a explicat cum a ajuns să controleze portofelele.

Dacă confiscarea se va încheia cu succes, monedele au deja un loc evident. Un ordin executiv prezidențial din 6 martie 2025 a creat o Rezervă Strategică de Bitcoin , alimentată cu bitcoin confiscat definitiv de guvern, și îi interzice să le vândă.

Cei mai transparenți bani pe care nu-i poate returna nimeni

Criptomonedele au faima banilor la care se vede totul. Fiecare tranzacție poate fi urmărită, iar anchetatorii folosesc asta: analiștii au legat tezaurul american de pool-ul LuBian urmându-i traseul pe blockchain. Dar blockchainul arată încotro a ajuns o monedă, în timp ce instanța pune altă întrebare: a cui e? Între yuanul unui investitor și un bitcoin dintr-un seif al poliției se află schimburi valutare, intermediari și ani de zile. A trasa linia asta pentru fiecare dintre mii de oameni e aproape imposibil.

Multe rămân nesigure. Hotărârea de la Londra e preliminară, iar instanța a permis deja apelul. Chiar dacă rămâne în picioare, experții în dreptul chinez încă trebuie să explice dacă investitorii au vreun drept de proprietate. Nu există încă o schemă de despăgubire, iar confiscarea americană nu e definitivă. Se poate ca victimele să-și primească pierderile înapoi, iar statul să păstreze doar diferența. Chiar și diferența asta se măsoară în miliarde.

De unde o aritmetică ciudată. Cea mai bună investiție din toată povestea a fost decizia unei escroace de a parca banii altora în bitcoin. Iar cel care probabil va câștiga cel mai mult din ea e acela care n-a investit nimic și a stat opt ani cu dispozitivele confiscate în cazul ei.