// Cuprins
62 de minute și 29 588 de qubiți. Atâta costă, potrivit companiei franceze de calcul cuantic Alice & Bob, spargerea cheii unui portofel de bitcoin, într-o estimare a resurselor publicată pe 28 octombrie 2026 în arhiva de preprinturi a criptografilor. În primăvară, cifra Google era de jumătate de milion de qubiți. Acum patru ani, cercetătorii vorbeau despre sute de milioane. Deocamdată nimeni nu are o mașină capabilă de asta.
Se vede însă clar ale cui monede ar cădea primele: peste 6 milioane de bitcoini stau la adrese unde cheia de care are nevoie un hoț este expusă public. Adesea asta nu ține deloc de proprietar: după calculele Glassnode, Robinhood are chei expuse pentru 100% din bitcoinii clienților săi, Coinbase pentru 10%. Nimic din toate acestea nu condamnă bitcoinul. Dar nici nu e ceva de dat cu ușurință la o parte.
Un plic care se deschide când plătești
?Cum ar putea un computer cuantic să fure bitcoin?
Un portofel are o cheie privată, un număr de 256 de biți, și o cheie publică calculată din ea. Drumul înainte durează o clipă; drumul înapoi e peste puterile oricărui computer obișnuit. Algoritmul lui Shor, o metodă cuantică pentru probleme de acest fel, face drumul înapoi realizabil. O adresă de bitcoin este o amprentă a cheii publice, iar până când monedele sunt cheltuite din ea, cheia în sine rămâne ascunsă, ca o scrisoare într-un plic sigilat. Plata rupe plicul: cheia publică intră în tranzacție, unde o poate vedea oricine.
?De ce contează, dacă cheia e vizibilă doar câteva minute?
Există două feluri de atac. Primul e o cursă: un hoț observă o tranzacție proaspătă, calculează cheia privată și transmite una concurentă, cât timp originala așteaptă confirmarea. Un bloc nou de bitcoin apare cam o dată la 10 minute. Pentru o asemenea cursă, 62 de minute sunt prea mult, dar cele nouă minute din estimarea Google din primăvară ajung: CoinDesk a socotit șansele hoțului de a câștiga la circa 41%. Al doilea e mai simplu și mai înfricoșător. Unele monede au deja cheia publică în blockchain, iar în cazul lor nu se grăbește nimeni.
Pisica ce nu scapă moneda
?Ce anume a calculat Alice & Bob?
Nimeni nu a spart nimic. Cei zece autori ai lucrării au luat algoritmul lui Shor și l-au descompus în operații separate pentru o mașină pe care compania speră s-o construiască. Rezultatul e un deviz de materiale: câte componente, care funcționează cât timp. Pentru secp256k1, curba eliptică din spatele cheilor de bitcoin, a ieșit cel mult 30 000 de qubiți și circa o oră. Pentru RSA-2048, un standard de criptare larg folosit, devizul înseamnă aproximativ 23 000 de qubiți și 3,14 zile.
?De ce se numesc qubiți-pisică?
Simplificat, un qubit obișnuit seamănă cu o monedă care se rotește. Poate cădea pe partea greșită: o inversare de bit, din 0 în 1. Sau se poate clătina în rotație, a doua categorie de eroare, numită pierdere de fază. Mașinile construite pe qubiți supraconductori obișnuiți trebuie să se ferească de ambele deodată, iar asta devine scump: în modelul Google, un singur qubit „logic" fiabil cere circa 400 de qubiți fizici. Alice & Bob stochează informația într-un câmp de microunde captiv într-un rezonator minuscul. Fizicienii numesc starea lui „stare de pisică", după experimentul mental al lui Schrödinger: câmpul se află în două stări opuse deodată, așa cum pisica e și vie, și moartă, iar aceste două stări servesc drept 0 și 1. Moneda aceasta aproape niciodată nu cade pe partea greșită, așa că trebuie supravegheată doar rotația, iar mașina se descurcă cu mult mai puține componente.
?Unde e capcana?
CoinDesk a calculat că e de 17 ori mai ieftin decât estimarea Google, dar comparația pune qubiții obișnuiți ai Google față în față cu componentele mult mai complicate ale Alice & Bob. O capcană mai mare se ascunde în ipoteze. Designul principal din lucrare cere un qubit-pisică care se inversează singur doar o dată la aproximativ un secol. Cel mai bun rezultat al companiei, anunțat în septembrie 2025, a fost de 33–60 de minute, și chiar acesta e preliminar. Un secol față de o oră: o diferență de aproximativ un milion de ori. Autorii propun o variantă de rezervă, cu un strat suplimentar de protecție împotriva erorilor. Acolo ajunge un qubit care rezistă cam o oră, dar mașina cere aproape dublu mai multe componente. Cifra apare în lucrare doar pentru RSA, 45 000 în loc de 23 000; pentru o cheie de bitcoin nu există un asemenea număr.
De la sute de milioane la treizeci de mii
Partea cea mai izbitoare a poveștii e cât de repede continuă să scadă estimările. Nimic din asta nu a venit din hardware nou. Matematicienii și inginerii au redus devizul găsind modalități tot mai economice de a aranja aceeași problemă.
// Cronologie
- Matematicianul Peter Shor descrie un algoritm cuantic care descompune rapid numerele în factori și rezolvă problema logaritmului discret. RSA și semnăturile pe curbe eliptice se sprijină pe aceste două probleme.
- O echipă de la Universitatea Sussex estimează qubiții necesari pentru a sparge o cheie de bitcoin în minute sau ore: de la 30 de milioane la 300 de milioane.
- Fizicianul Élie Gouzien și coautorii, printre ei cercetători de la Alice & Bob, ajung la 126 133 de qubiți-pisică și 9 ore.
- Google Quantum AI, împreună cu cercetători de la Ethereum Foundation și Stanford: sub 500 000 de qubiți obișnuiți și câteva minute.
- Alice & Bob: cel mult 30 000 de qubiți-pisică și cam o oră.
Gouzien este autor și al noii lucrări. În trei ani, echipa și-a redus propria estimare de patru ori la qubiți și de nouă ori la timp.
Hardware-ul spune o poveste mai modestă. Willow, cipul prezentat de Google în decembrie 2024, are 105 qubiți. După modelul propriu al Google, un atac cere până la 500 000 din aceiași qubiți, de aproape cinci mii de ori mai mulți. Propria foaie de parcurs a Alice & Bob vizează un cip cu 100 de qubiți logici până în 2030, și asta rămâne un obiectiv, nu un produs. Dahmun Goudarzi, criptanalistul principal al companiei, se așteaptă ca cele două curbe, hardware în creștere și cerințe în scădere, să se încrucișeze la începutul anilor 2030. În opinia lui, trecerea bitcoinului la o protecție nouă nu mai poate aștepta: „devine de maximă importanță ca migrarea să înceapă acum", a spus Goudarzi pentru CoinDesk.
Îngheață monedele altuia sau dă-le unui hoț
Nu duc lipsă monedele cu chei expuse. Analiștii Glassnode au numărat peste 6 milioane de bitcoini în octombrie 2026, adică 31,2% din oferta în circulație. Unele stau la tipuri de adrese care dezvăluie cheia încă de la început: așa funcționează primele adrese ale rețelei din 2009 și 2010, la fel ca formatul modern Taproot. Dar raportul din mai al Glassnode a constatat că aproximativ două treimi din cheile expuse au ieșit la iveală din cauza modului în care sunt gestionate adresele, nu din cauza designului rețelei. O mare parte vine de la burse și servicii care țin monedele pentru clienții lor.
Dacă ții bitcoin într-o aplicație, probabil nu știi la ce adrese păstrează serviciul monedele tale. După calculele Glassnode, Robinhood are chei expuse pentru 100% din aceste monede, Revolut pentru 99%, Binance pentru 83%, Coinbase pentru 10%, iar Fidelity pentru circa 2%. Deținerile guvernamentale din Statele Unite, Marea Britanie și El Salvador nu arată niciuna. După cum subliniază CoinDesk, cifrele descriu modul în care sunt folosite adresele, nu cât de aproape e un furt.
?Ce înseamnă asta pentru cineva care deține bitcoin?
Două obiceiuri expun o cheie: refolosirea aceleiași adrese și cheltuirea din ea în bucăți. Nici un nou tip de adresă nu salvează nimic de unul singur: monedele vechi vor trebui mutate la el.
Acel tip de adresă există deja pe hârtie. Schița BIP-360, o propunere de îmbunătățire a bitcoinului căreia i s-a atribuit numărul în decembrie 2024, propune Pay-to-Merkle-Root (P2MR), un tip de ieșire care elimină calea de plată ce dezvăluie cheia. Autorii ei recunosc că protejează doar monedele care stau nemișcate mult timp, nu o tranzacție proaspătă prinsă într-o cursă. Trecerea la el înseamnă mutarea monedelor tale. Cel care și-a pierdut cheile sau a murit nu va muta niciodată nimic.
Asta duce la cea mai urâtă dispută. Programatorul Jameson Lopp și coautorii săi au schițat un calendar strict într-un proiect numit BIP-361. La circa trei ani după activarea regulii, rețeaua nu mai acceptă plăți către adrese vulnerabile. Încă doi ani mai târziu, semnăturile vechi funcționează doar printr-un protocol special de salvare, menit să deosebească adevăratul proprietar de un hoț cuantic. Monedele care nu ajung niciodată la adrese noi rămân blocate pentru totdeauna, iar oferta în circulație se micșorează. Autorii își spun motivul fără ocolișuri: „S-ar putea să nu știm că atacul este în desfășurare."
Cele mai celebre dintre aceste monede sunt legate de creatorul pseudonim al bitcoinului. Glassnode numește monedele din epoca lui Satoshi Nakamoto, parcate la cele mai vechi adrese, partea cea mai încăpățânată a ofertei expuse. Autorii BIP-361 admit că, pentru acele adrese, nimeni nu crede în prezent că un protocol de salvare e posibil, și amână la o propunere separată, numită Hourglass. Așadar chiar și planul lor lasă monedele lui Satoshi în aer. Ca să-și justifice planul, îl citează chiar pe Satoshi: „Monedele pierdute fac ca monedele tuturor celorlalți să valoreze puțin mai mult. Gândiți-vă la asta ca la o donație pentru toți." Apoi întorc citatul pe dos: „Monedele recuperate cuantic fac ca monedele tuturor celorlalți să valoreze mai puțin. Gândiți-vă la asta ca la un furt de la toți."
Pentru bitcoin, aproape că e erezie. Din 2009, rețeaua promite că monedele răspund doar celui care ține cheia. Alternativa nu e mai frumoasă: într-o zi, milioane de monede adormite ajung la cine construiește primul mașina potrivită. Autorii lucrării Google sugerează o a treia cale, pe care o numesc „salvare digitală": reguli pentru repunerea în circulație sau distrugerea activelor abandonate, în loc să le lase celui care le pune primul mâna pe ele. Nimeni nu știe încă cine ar scrie asemenea reguli pentru o rețea care nu are stăpân.
Nici cursa pentru tranzacțiile proaspete, unde estimarea Alice & Bob rămâne în urmă, nu e încheiată. Echipa nu a calculat încă dacă mai mulți qubiți ar putea comprima atacul sub zece minute, deși Goudarzi admite că lucrările următoare ar putea aduce estimările aproape de cele nouă minute ale Google. Și a adăugat că nu există o limită evidentă cât de jos pot ajunge aceste numere: „Nu există un plafon arhitectural."
