// Cuprins
Douăsprezece rânduri pe o singură foaie A4 valorau, până în 2020, aproape 54 de milioane de euro. Irlandezul Clifton Collins a tipărit pe ea codurile a douăsprezece portofele de bitcoin, câte 500 de monede în fiecare, și a ascuns foaia în capacul de aluminiu al unei huse de undițe. Husa a rămas într-o casă închiriată din comitatul Galway. Collins a ajuns la închisoare, casa a fost golită, iar lucrurile lui au fost duse la groapa de gunoi locală. Deșeurile de acolo, scria The Irish Times în 2020, sunt trimise în Germania și în China, ca să fie arse.
Mai bine de șase ani, banii au fost de neatins: o instanță îi blocase, dar nimeni nu putea pune mâna pe ei. Apoi, începând din martie 2026, portofelele au început să se deschidă unul după altul, cam la două luni distanță. Pe 20 octombrie s-a mișcat al cincilea: 500 de bitcoin, aproximativ 41,5 milioane de dolari. Primul lot identic de 500 de monede valora în martie cam 34 de milioane; diferența vine din preț. Doar trei dintre cele cinci mutări au fost recunoscute oficial, iar nimeni nu a explicat cum este posibil așa ceva.
Cum a ajuns un apicultor la 6.000 de bitcoin
Collins a crescut în Crumlin, un cartier din Dublin. A lucrat ca paznic, a ținut o vreme albine și a câștigat premii pentru mierea lui, apoi, mai bine de un deceniu, a cultivat canabis prin case închiriate. La sfârșitul lui 2011 și începutul lui 2012 a băgat profiturile în bitcoin. Pe atunci o monedă costa câțiva dolari, deci, după o estimare grosieră, întreaga zestre l-a costat zeci de mii de dolari.
O parte din bani s-a dus pe hobby-uri. Collins și-a cumpărat un girocopter cu două locuri și a luat lecții de zbor, iar în 2020 a predat statului bunuri de 1,2 milioane de euro: un milion în bitcoin, girocopterul, o rulotă și o barcă de pescuit .
Banii cei mari se aflau în altă parte. La începutul lui 2017 avea puțin peste 6.000 de bitcoin într-un singur cont și se temea că un hacker i-ar putea fura. Așa că și-a împărțit monedele în douăsprezece portofele noi, exact câte 500 în fiecare. Codurile tuturor celor douăsprezece au ajuns pe aceeași foaie.
Ca să înțelegem de ce conta atât de mult foaia aceea, ajută un detaliu. Bitcoin nu are bancă și nici buton „Am uitat parola”. Dreptul de a cheltui monedele vine dintr-o cheie privată: un număr lung pe care îl știe doar proprietarul. Oricine poate vedea un portofel și soldul lui pe blockchain, dar fără cheie monedele nu pot fi mutate. Nicio poliție, nicio instanță și niciun dezvoltator nu poate emite o cheie nouă.
Husa de undițe a ajuns la groapa de gunoi
În 2017, o patrulă a oprit jeepul lui Collins la Sally Gap, în comitatul Wicklow, și a găsit canabis în mașină. Anchetatorii au ajuns apoi la o seră ascunsă în Galway, cu plante în valoare de circa 450.000 de euro . Collins a primit cinci ani.
Cât timp a stat închis, cineva a spart casa din satul Farnaught, iar mai târziu tot ce rămăsese acolo a fost scos din ordinul proprietarului. Muncitorii de la groapa de gunoi și-au amintit că au văzut echipament de pescuit aruncat. Husa de undițe nu a fost găsită niciodată.
Poliția a crezut povestea și avea de ce. Ea era confirmată de proprietar, de cei care au golit casa și de cei care l-au ajutat pe Collins să-și împartă bitcoinii. Nimeni nu se atinsese de portofele de mai bine de un an înainte ca poliția să dea de el. Collins însuși le-a spus polițiștilor că s-a împăcat cu pierderea și că o vede ca pe o pedeapsă pentru propria prostie.
În februarie 2020, Înalta Curte a Irlandei a hotărât că bitcoinii sunt produs al infracțiunii și i-a blocat definitiv. Au devenit cel mai valoros activ din istoria Biroului pentru Active Infracționale (CAB), agenția irlandeză care îi deposedează pe infractori de avere. Biroul pur și simplu nu putea intra în posesia lor. Până în octombrie 2024, cele douăsprezece portofele valorau cam 350 de milioane de euro, iar biroul, scria The Irish Times, aștepta cu speranța că tehnologia le va deschide într-o zi.
Deschiderea a ceea ce nu se poate deschide
Pe 24 martie 2026, poliția irlandeză a dat un scurt comunicat . Biroul, în colaborare cu Centrul European pentru Combaterea Criminalității Informatice al Europol, obținuse accesul la un portofel cu 500 de bitcoin și îl confiscase: în total, cam 30 de milioane de euro (circa 34 de milioane de dolari). Europol a găzduit anchetatorii la Haga și a oferit „expertiză tehnică extrem de complexă și resurse de decriptare”. Comunicatul nu a numit proprietarul.
În aceeași zi, analiștii de la Arkham au observat că 500 de bitcoin părăsiseră o adresă pe care o etichetaseră de mult „Clifton Collins: Lost Keys” și ajunseseră într-un cont de depozitare al bursei Coinbase.
Cum au ajuns polițiștii la cheie nu se știe. Un cuvânt oferă un indiciu: decriptare. Poți decripta doar ceva care e criptat, ceea ce sugerează că anchetatorii aveau ceva în mână. De pildă, un fișier de portofel sau o copie a codurilor pe un dispozitiv confiscat, protejată cu parolă. Parolele pot fi ghicite dacă ai destulă putere de calcul. Nu a fost o spargere a bitcoinului în sine: asta ar pune în pericol fiecare portofel din lume, iar nimeni n-a găsit vreun semn în acest sens.
Alte explicații aflate pe masă
Analiștii propun mai multe explicații, niciuna confirmată. Una: o copie de rezervă a codurilor a apărut undeva. A doua: specialiști criminaliști au recuperat date de pe telefoane, computere sau stick-uri de memorie confiscate. A treia: a existat o slăbiciune în modul în care erau păstrate cheile, de pildă înregistrări duplicate. A patra: unele portofele au o sursă comună pentru chei, așa că o singură descoperire deblochează mai multe. Arkham amintește și o variantă care nu i-ar plăcea poliției: Collins ar fi păstrat o copie și ar fi mințit în 2017. Dar atunci ar fi ciudat ca statul să fie cel care confiscă monedele.
Un detaliu merită gândit. Portofelele se deschid pe rând, la șase–opt săptămâni distanță. Dacă anchetatorii ar fi avut o singură cheie-master pentru toate cele douăsprezece, ar fi fost mai simplu să ia totul deodată. Ritmul seamănă mai degrabă cu o muncă în care fiecare portofel cere efortul lui. Asta e presupunerea noastră, nu un fapt.
Trei ori în documente, de două ori în tăcere
Biroul a confirmat trei confiscări. După martie a venit mai: monedele, după Arkham , au ajuns la o adresă a firmei Wintermute. Aceasta cumpără și vinde cripto în volume mari, deci monedele erau probabil pregătite de vânzare. Pe 2 iulie, biroul a anunțat un al treilea lot, ceea ce a dus totalul la 1.500 de bitcoin . În mai și în iulie, biroul i-a mulțumit Europol aproape cu aceleași cuvinte, iar în mai a adăugat că nu va mai face alte comentarii.
Apoi au urmat încă două transferuri. La sfârșitul lui august și pe 20 octombrie, câte 500 de bitcoin au plecat din portofelele lui Collins către o adresă legată de Coinbase Prime, serviciul bursei pentru clienți mari. Al treilea lot, cel oficial, a ajuns în iulie în același loc. Și aceste monede par pregătite de vânzare: destinatarul a spart lotul din octombrie în 42 de bucăți , dintre care patruzeci de exact 10 bitcoin fiecare. Așa e mai ușor de vândut în porții mici. Arkham crede că cea mai probabilă parte din spatele ambelor transferuri sunt autoritățile, dar cele irlandeze nu spun nimic.
Unde merg banii
Conform legii irlandeze, biroul poate păstra bunurile confiscate șapte ani, apoi le predă Ministerului de Finanțe, adică bugetului de stat. Irish Examiner a explicat procedura încă din 2020. O comparație arată proporțiile. În tot anul 2023, biroul a returnat vistieriei 8,6 milioane de euro, cel mai bun rezultat din ultimii 15 ani. Singurul portofel deschis în martie valora de peste trei ori mai mult. Spre deosebire de cazul britanic cu bitcoin de 5 miliarde de dolari , în care micii investitori înșelați se bat pentru monede, aici nu are cine să se bată: banii au fost declarați infracționali, iar Collins și-a luat rămas-bun de la ei de mult.
Ce înseamnă de fapt „pierdut pentru totdeauna”
Încă din 2017, Chainalysis estima că între 2,8 și 3,8 milioane de bitcoin fuseseră pierdute, adică 17–23% din toate monedele existente atunci. Asemenea estimări se bazează pe un semnal simplu: monede care nu se mișcă ani în șir. Portofelele lui Collins erau un caz de manual. Aproape zece ani de tăcere, o poveste cu incineratorul, o hotărâre judecătorească și o etichetă „Lost Keys” într-un explorator de blockchain.
Pierderea reală există și ea, atunci când cheia chiar se află într-o groapă de gunoi. În 2013, galezul James Howells a aruncat un hard disk cu 7.500 de bitcoin. Timp de doisprezece ani a cerut consiliului orașului Newport să-l lase să sape, iar în ianuarie 2025 o instanță i-a respins cererea , spunând că nu are „nicio perspectivă realistă de succes”. Consiliul plănuia să închidă groapa și să o acopere. Cheile lui Howells se află pe un disc fizic, sub tone de gunoi. Ce aveau anchetatorii în cazul lui Collins în locul foii nu se știe.
Nimic din toate acestea nu înseamnă că orice portofel uitat poate fi deschis. Europol avea, se pare, de la ce să pornească, în timp ce un om obișnuit care și-a pierdut parola nu dispune de asemenea resurse.
Șapte dintre portofelele lui Collins tac încă. După calculele Arkham, conțin 3.500 de bitcoin, cam 291 de milioane de dolari. Dar în lumea bitcoinului, „pierdut” se dovedește a însemna doar „nimeni n-a găsit încă cheia”.
