În februarie 2009, Randall Munroe a desenat o benzi desenată în două cadre . În primul, un împătimit de criptomonede visează cu ochii deschiși: laptopul lui e protejat cu criptare pe 4096 de biți, răufăcătorii construiesc un cluster de un milion de dolari ca s-o spargă și renunță. Al doilea cadru arată ce s-ar întâmpla de fapt. Îl drogează pe proprietar și îl lovesc cu o cheie franceză de 5 dolari până își dă parola.

La șaptesprezece ani distanță, gluma sună ca un proces-verbal de poliție. În noaptea de 19 septembrie 2026, patru bărbați cu pasamontane au intrat într-o casă din Vendin-le-Vieil, un orășel din nordul Franței. I-au legat pe părinți și pe cei doi copii , de opt și doisprezece ani, l-au dus pe tată într-o cameră separată și l-au forțat să transfere criptomonede în valoare de circa 40.000 de euro. Tatăl lucrează în industria cripto. Nicio parolă nu a fost spartă.

Acest tip de infracțiune are un nume: atacul cu cheia franceză (wrench attack). Are și un lider mondial pe care puțini l-ar ghici din prima. Nu Statele Unite, nu Brazilia, ci Franța. În iulie, lângă Paris, trei bărbați au legat o altă familie, se pare după o informație din baza de date scursă a unui serviciu de taxe pentru criptomonede. Portofelul conținea în jur de 100 de euro.

Banda desenată care a ajuns tabel

Din 2018, dezvoltatorul american Jameson Lopp ține o listă publică a atacurilor fizice asupra oamenilor care dețin criptomonede, cu cazuri începând din 2014. Figurează și el pe ea. În octombrie 2017, un apel fals de urgență a trimis la casa lui din Carolina de Nord o echipă SWAT a poliției, iar cineva a încercat să-l șantajeze. Truc cunoscut drept swatting.

Prima intrare este Hal Finney. În ianuarie 2009 a primit prima tranzacție de bitcoin din istorie de la creatorul rețelei, Satoshi Nakamoto. Până în 2014, scleroza laterală amiotrofică îl lăsase aproape complet paralizat. În ultimul an de viață, șantajiști i-au sunat familia cerând 1.000 de bitcoin. Apoi poliția a dat buzna în casă după un apel fals.

După aceea, intrările se îngrămădesc. Lista are 22 de cazuri pentru 2017 și 167 pentru 2025. Până la 22 octombrie 2026, avea 133 pentru anul acesta, dintre care 50 în Franța: de două ori mai multe decât a avut Franța în tot 2025. Lopp avertizează că lista este incompletă, fiindcă multe atacuri nu sunt raportate niciodată.

Raportul CertiK din iulie arată dintr-o privire schimbarea principală. Spargerile de domicilii au crescut la 20 în șase luni, de la unul cu un an înainte, și sunt acum cel mai frecvent tip de astfel de atacuri. Hoții au încetat să-și aștepte victimele pe stradă și au venit la ele acasă.

Chainalysis a numărat peste 30 de milioane de dolari furați efectiv. Dar din cele 46 de atacuri urmărite de firmă, hoții au fost plătiți doar în 12, adică 26%. În 2025, cifra era de 49%. Mai multă violență, pradă mai mică.

Propria ta bancă, propriul tău seif

Sloganul favorit al lumii cripto este „fii propria ta bancă”. Monedele păstrate pe un portofel hardware, un dispozitiv cât un stick USB care ține cheile, supraviețuiesc falimentului sau spargerii unei burse. Dar banca aceea nu are paznici și nici seif la altă adresă. Seiful e în dormitor, iar combinația e în capul proprietarului.

Banii obișnuiți sunt pradă proastă pentru un jaf sub amenințarea armei. Băncile impun limite, semnalează transferurile ciudate, iar plățile pot fi contestate. Un transfer de bitcoin e definitiv: nu există un serviciu de asistență care să trimită banii înapoi. Uneori poliția reușește să blocheze o parte din fondurile furate la burse, dar asta e o urmărire, nu un buton de anulare.

Mai e un motiv. Blockchain-ul este public, iar oricine poate vedea soldul oricărei adrese. Leagă o adresă de un nume și un hoț știe despre banii victimei mai mult decât vecinii.

De ce Franța

La 30 iunie 2026, ministrul de Interne Laurent Nuñez a numit țara „un fel de epicentru” al acestor atacuri. Cele 77 de cazuri citate de el pentru șase luni depășesc totalul mondial al CertiK, pentru că poliția vede și tentativele, și cazurile pe care presa nu le-a relatat. Nuñez a spus că măsurile de urgență au dus la 200 de arestări, iar 724 de oameni din industria cripto s-au înscris într-un sistem de alertă rapidă al poliției.

Punctul de cotitură a venit în ianuarie 2025. David Balland, cofondator al producătorului francez de portofele hardware Ledger, a fost răpit împreună cu soția lui de la domiciliul din centrul Franței. Răpitorii i-au tăiat o parte din deget și au trimis un videoclip unui alt cofondator. Poliția l-a eliberat pe Balland a doua zi.

În mai 2025, un atac a fost surprins de camere. În mijlocul Parisului, bărbați mascați au încercat să bage cu forța într-o furgonetă vopsită ca un camion de livrări pe fiica și pe nepotul bebeluș ai lui Pierre Noizat, șeful bursei de criptomonede Paymium. Partenerul ei s-a luptat cu ei până au fugit.

Chainalysis vede în scurgeri motorul principal al valului francez. Anchetatorii susțin că o angajată a fiscului din Bobigny a căutat în baza de date fiscală investitori în criptomonede și le-a vândut datele unor infractori. A fost arestată la sfârșitul lui iunie 2025.

În ianuarie 2026, hackeri au spart Waltio, un serviciu francez care îi ajută pe investitorii în criptomonede cu declarațiile fiscale. Adresele de e-mail ale clienților s-au scurs împreună cu soldurile lor de la sfârșitul lui 2024. Potrivit presei franceze, acel fișier i-a ghidat pe cei trei bărbați care au dat buzna într-o casă din Taverny , lângă Paris, la 13 iulie 2026. Au legat-o pe mamă și pe copilul ei de zece ani și l-au electrocutat cu un taser pe tată până și-a dat codurile.

Datele erau vechi de un an și jumătate. Portofelul conținea în jur de 100 de euro. Așa că atacatorii au cerut de la soție două transferuri de câte 450 de euro. În septembrie, șase suspecți au fost inculpați pentru extorcare armată în bandă organizată.

Vin după oamenii nepotriviți

CertiK observă că hoții se țin tot mai des după familia deținătorului de monede, nu după el: părinți, soți, copii. După calculele firmei, în mai mult de jumătate din cazuri o rudă a țintei principale devine victimă sau pârghie de presiune.

În primele ore ale zilei de 5 februarie 2026, lângă Grenoble, răpitori au luat o judecătoare de 35 de ani și pe mama ei, de 67 de ani. Au cerut o răscumpărare în criptomonede de la partenerul ei, coproprietar al unui start-up cripto, care nu era acasă. Femeile au fost găsite rănite într-un garaj din departamentul vecin: se dezlegaseră singure și sunaseră un vecin după ajutor. Nu s-a plătit nicio răscumpărare.

Uneori e și mai simplu: banda greșește adresa. La 12 februarie 2026, un grup a mers la locuința șefului Binance France, nu l-a găsit și a plecat cu două telefoane. Câteva ore mai târziu, aceiași bărbați au pornit după un alt antreprenor din cripto, au nimerit casa greșită și au lovit în cap, cu patul puștii, femeia care locuia acolo. În august, lângă Rennes, atacatori i-au ținut captivi și i-au bătut pe chiriașii unei case închiriate de la un deținător de criptomonede. El nu era acolo.

Cine se află în spatele ușii

Atacatorul tipic nu seamănă deloc cu un gangster din filme. Colonelul Christelle Tarrolle conduce una dintre unitățile de anchetă ale jandarmeriei. Conform cifrelor ei, pe care jandarmeria le-a transmis mai departe la 7 octombrie 2026, 16% dintre cei angajați pentru aceste răpiri sunt minori, iar 70% au între 18 și 29 de ani.

Sunt recrutați pe WhatsApp, TikTok, Snapchat și Telegram. Mulți vin din traficul de droguri, dar unii sunt studenți cu cazier curat, care acceptă să fie șoferi fără să înțeleagă mereu în ce s-au băgat. În cazul judecătoarei răpite, șase tineri au fost inculpați , unul dintre ei minor.

Rezultă un fel de serviciu de curierat pentru violență. Organizatorul stă adesea departe și dă ordine într-o aplicație de mesagerie, iar executanții se schimbă de la o lucrare la alta. Așa că jandarmii urmăresc două ținte deodată: executanții din Franța și organizatorii din străinătate.

Un seif cu închidere temporizată

Magazinele folosesc de mult seifuri cu încuietoare temporizată: casierul nu le poate deschide mai devreme, oricât l-ar ruga cineva frumos. Protecția împotriva cheii franceze funcționează la fel. Scopul nu e să ascunzi parola, ci să faci imposibil accesul rapid la bani.

CertiK recomandă portofele multisig și întârzieri la retragere pentru deținătorii mari. Multisig înseamnă că un transfer cere semnăturile mai multor chei, păstrate în locuri diferite sau de persoane diferite. Sub amenințare, o singură persoană tot nu poate muta totul. O întârziere îi obligă pe hoți să-și țină victima ore sau chiar zile, ceea ce mărește șansa ca cineva să-i întrerupă.

Ghidul din depozitul lui Lopp adaugă un portofel momeală. Este un portofel credibil, cu un sold mic și un PIN memorat, care poate fi predat fără a expune fondurile principale. Același ghid sfătuiește să ții economiile principale departe de casă și să nu legi niciodată conturile de la burse de profiluri publice de pe rețelele sociale.

Pentru un om obișnuit, cu câteva mii de euro într-un portofel, regula e mai searbădă. Nu te lăuda online cu monedele tale și ține minte că orice serviciu care îți cunoaște soldul poate scurge datele într-o zi. Cazul Taverny arată că unui hoț nu-i trebuie mai mult decât un rând dintr-un tabel vechi.

Criptomonedele au fost inventate ca să elimine intermediarul. Banca părea o verigă inutilă între oameni și banii lor. Se dovedește că plictisitorul intermediar avea o treabă la care nimeni nu se gândea: seiful lui nu era în casa ta.

Investitori în vârstă din toată China și-au dat yuanii unei companii numite Lantian Gerui. Cu o parte din banii aceia, șefa ei, Qian Zhimin, a cumpărat bitcoin: potrivit procurorilor, au intrat în el circa 6 miliarde de yuani, adică pe atunci aproximativ 845 de milioane de dolari. Astăzi monedele valorează cam 5 miliarde de dolari și stau la poliția britanică. Câștigul, pare-se, nu va ajunge la investitori.

Pe 12 octombrie 2026, Înalta Curte din Londra a hotărât că pretențiile investitorilor înșelați trebuie judecate după legea chineză, nu după cea engleză. Sună a amănunt juridic. Totuși hotărârea apropie statul britanic de a păstra cea mai mare parte a tezaurului, împreună cu tot câștigul de valoare. Iar la New York se dă o luptă pentru un tezaur de două ori mai mare, între victimele fraudei, familiile celor uciși pe 11 septembrie și China, care acuză SUA de un atac informatic.

Aspirantă la coroana din Liberland, într-un conac din Hampstead

Qian Zhimin, cunoscută și ca Yadi Zhang, a fugit din China cu un pașaport fals în septembrie 2017. La Londra a locuit într-un conac din Hampstead, cu o chirie de peste 17.000 de lire pe lună. Asistenta ei, Jian Wen, fostă lucrătoare într-un local de mâncare la pachet, a încercat să cumpere o casă într-un cartier scump și nu a putut explica de unde are banii angajatoarea ei. Așa a început ancheta. În 2018, poliția a găsit dispozitive cu cheile a 61.000 de bitcoin, cea mai mare confiscare de criptomonede din istoria Marii Britanii.

Cele mai colorate detalii au ieșit la iveală din jurnalele lui Qian. Visa la o bancă internațională proprie și la un castel în Suedia, iar până în 2022 voia să devină regina din Liberland, o micronațiune autoproclamată pe o fâșie de mal al Dunării dintre Croația și Serbia, pe care nicio țară nu o recunoaște.

În septembrie 2025, Qian a recunoscut că este vinovată de spălare de bani, iar în noiembrie a fost condamnată la 11 ani și 8 luni . „Motivul tău a fost lăcomia pură”, i-a spus judecătorul. Cu asta s-a încheiat cauza penală. A început cea civilă, care e mai interesantă dintre cele două.

Investitorii au pierdut yuani, nu bitcoin

Un investitor, domnul Yu, i-a povestit BBC-ului cum și-a dat banii companiei Lantian Gerui. Firma îi plătea cu picătura o parte din câștigurile promise, așa că nu a bănuit nimic. La mijlocul lui 2017, poliția chineză a început să investigheze firma, iar plățile s-au oprit. Căsnicia lui, spune el, nu a supraviețuit.

Nici Yu, nici altcineva nu a cumpărat bitcoin. Au predat yuani, iar Qian a fost cea care le-a transformat banii în cripto. Cât au stat monedele în Marea Britanie, valoarea lor a crescut de multe ori. Deci a cui e această creștere: a oamenilor al căror yuan a fost furat sau a statului care a găsit ascunzătoarea?

Răspunsul depinde de legea aplicabilă. Imaginează-ți că un hoț folosește banii tăi ca să cumpere un bilet de loterie și câștigă. După legea engleză, investitorii ar putea susține că premiul, adică monedele înseși, le aparține. După legea chineză, ei seamănă mai degrabă cu niște creditori și, potrivit avocaților , ar primi probabil aproximativ ce au pus, plus dobândă. Prețul biletului, nu câștigul cel mare.

Judecătorul Mark Turner a ales legea chineză . Raționamentul lui: schema a funcționat în China, contractele au fost semnate acolo, banii au fost plătiți acolo, iar bitcoinul l-a cumpărat Qian tot acolo, prin bursa Huobi și prin tranzacții extrabursiere. Fiecare reclamant, a subliniat el, trebuie să dovedească un drept de proprietate asupra monedelor. Legea însăși nu prevede o schemă generală de despăgubire a tuturor celor păgubiți: primesc ceva doar cei care dovedesc că monedele sunt ale lor.

Cine ia diferența

Până pe 22 mai 2026, circa 16.000 de oameni se înscriseseră ca să ceară o parte în instanța britanică. Asta înseamnă mai puțin de 13% din cei 128.000 de investitori. Înscrierea însemna să te descurci cu o țară străină, o limbă străină și avocați londonezi. Pentru un investitor vârstnic din China, asta e un obstacol mai mare decât orice lege.

Ceilalți scriu scrisori. Investitorii au strâns aproape 2.500 de semnături sub un apel adresat Ministerului de Externe al Chinei: „Nu vrem și nu vom accepta niciodată o situație în care bitcoinii sunt confiscați de Marea Britanie și nu ne sunt returnați.” Yu a spus-o mai modest. El speră că guvernul britanic, procurorii și instanța vor da dovadă de compasiune.

Statul are propriile planuri. Procurorii au cerut instanței să permită guvernului să păstreze bitcoinii, iar în vara lui 2025 The Telegraph scria că ministrul de finanțe Rachel Reeves conta pe vânzarea criptomonedelor confiscate ca să astupe o gaură din buget. Ulterior, procurorii au promis instanței că vor pune la punct o schemă separată de despăgubire , fără să dea detalii.

Nici investitorii nu se dau bătuți. Pe 16 octombrie, Înalta Curte a dat circa 16.000 de reclamanți permisiunea de a face apel împotriva hotărârii privind legea chineză.

Și China are planuri. Pe 13 octombrie, a doua zi după hotărârea de la Londra, o instanță din Tianjin a anunțat un proces pentru confiscarea a aproape 62.000 de bitcoin reținuți în Marea Britanie. Aproximativ 128.000 de oameni au investit bani, iar potrivit cifrelor chineze, peste 102.000 dintre ei au rămas în pierdere.

Aceleași monede, două instanțe.

La New York, de două ori mai multe monede

Povestea aceasta are o soră americană, și mai încâlcită. Pe 14 octombrie 2025, Departamentul american al Justiției a depus o cerere de confiscare vizând 127.271 de bitcoin , evaluați atunci la circa 15 miliarde de dolari. Procurorii leagă monedele de grupul cambodgian Prince Group și de președintele lui, Chen Zhi, acuzat că ar fi condus complexe în care muncitori traficați erau siliți să-i înșele pe oameni online. În ianuarie 2026, Cambodgia l-a arestat pe Chen Zhi și l-a predat Chinei .

La sfârșitul lui septembrie 2026, judecătoarea Rachel Kovner a respins nouă presupuse victime care voiau să conteste confiscarea. Logica seamănă cu cea de la Londra: în ambele locuri, victima trebuie să dovedească că monedele sunt ale ei. Oamenii aceștia au pierdut bani în fața unor escroci, dar nu au putut arăta că banii lor au ajuns tocmai în aceste portofele. În cel mai bun caz, a spus instanța, sunt creditori chirografari obișnuiți, fără drepturi asupra monedelor propriu-zise. Dacă guvernul câștigă, victimele pot cere în continuare despăgubiri de la Departamentul Justiției, dar ca petenți, nu ca proprietari.

Apoi intriga face o cotitură pe care niciun romancier nu ar îndrăzni-o. Analiștii cred că monedele provin de la LuBian, un mining pool, adică un serviciu în care mii de calculatoare extrag bitcoin împreună și își împart recompensa. Încă din ianuarie 2026 , rudele celor uciși pe 11 septembrie au pretins aceste monede. Ele susțin că LuBian era legat de Iran, iar împotriva Iranului au hotărâri judecătorești. Pe 12 octombrie, unul dintre grupurile de familii s-a întors în instanță : hotărârile lui spun că Iranul îi datorează peste 671 de milioane de dolari.

Între timp, agenția chineză de stat pentru securitate cibernetică CVERC a acuzat în 2025 SUA că ar fi luat monedele dispărute de la LuBian în decembrie 2020, într-o operațiune a serviciilor de informații americane. Departamentul Justiției neagă orice abatere, dar nu a explicat cum a ajuns să controleze portofelele.

Dacă confiscarea se va încheia cu succes, monedele au deja un loc evident. Un ordin executiv prezidențial din 6 martie 2025 a creat o Rezervă Strategică de Bitcoin , alimentată cu bitcoin confiscat definitiv de guvern, și îi interzice să le vândă.

Cei mai transparenți bani pe care nu-i poate returna nimeni

Criptomonedele au faima banilor la care se vede totul. Fiecare tranzacție poate fi urmărită, iar anchetatorii folosesc asta: analiștii au legat tezaurul american de pool-ul LuBian urmându-i traseul pe blockchain. Dar blockchainul arată încotro a ajuns o monedă, în timp ce instanța pune altă întrebare: a cui e? Între yuanul unui investitor și un bitcoin dintr-un seif al poliției se află schimburi valutare, intermediari și ani de zile. A trasa linia asta pentru fiecare dintre mii de oameni e aproape imposibil.

Multe rămân nesigure. Hotărârea de la Londra e preliminară, iar instanța a permis deja apelul. Chiar dacă rămâne în picioare, experții în dreptul chinez încă trebuie să explice dacă investitorii au vreun drept de proprietate. Nu există încă o schemă de despăgubire, iar confiscarea americană nu e definitivă. Se poate ca victimele să-și primească pierderile înapoi, iar statul să păstreze doar diferența. Chiar și diferența asta se măsoară în miliarde.

De unde o aritmetică ciudată. Cea mai bună investiție din toată povestea a fost decizia unei escroace de a parca banii altora în bitcoin. Iar cel care probabil va câștiga cel mai mult din ea e acela care n-a investit nimic și a stat opt ani cu dispozitivele confiscate în cazul ei.