Banii ei erau încă în automatul de bitcoin. Instanța i-a dat operatorului

Banii lui Carrie Carlson nu plecaseră, de fapt, niciodată. Teancul de bancnote era încă în casetă, într-un automat de bitcoin dintr-o benzinărie din Cedar Rapids, Iowa, când l-au confiscat adjuncții biroului șerifului din comitatul Linn. În februarie 2024, un bărbat care pretindea că e de la serviciul de asistență informatică Geek Squad o sunase și îi spusese să-și salveze banii din conturi „compromise”, mutându-i într-un portofel digital. Ea a băgat în automat 14.100 de dolari și a trimis bitcoinii la o adresă pe care el i-o dictase.

Banii au fost găsiți și toată lumea știa cui aparțin. Cu toate acestea, în mai 2025, Curtea Supremă din Iowa a hotărât că suma nu i se cuvine lui Carlson, ci proprietarului automatului, Bitcoin Depot. Tranzacția avusese loc, iar compania nu avea cum să știe că femeia era constrânsă. Instanța a comparat avertismentul antifraudă de pe ecranul automatului cu o avertizare de pe ambalajul unui produs: vorbește despre un risc general, nu despre faptul că tocmai această femeie acționa sub presiune.

Procurorii din Iowa susțin că din fiecare 100 de dolari care treceau prin automatele Bitcoin Depot din stat, 98 veneau de la victime ale escrocheriilor. La un an după hotărâre, niciunul dintre automatele companiei nu mai funcționa. În 2026, Statele Unite au început să-și demonteze automatele de bitcoin: trei state le-au interzis complet, orașele le scot din magazine unul după altul, iar cel mai mare operator a dat faliment. Iată dosarul unui aparat care a început ca o jucărie pentru pasionați într-o cafenea și a ajuns casa de marcat preferată a escrocilor la telefon.

Un baton de ciocolată dintr-un automat

Primul automat de bitcoin din lume a intrat în funcțiune pe 29 octombrie 2013, în cafeneaua Waves din centrul orașului Vancouver. Îl rulau compania americană Robocoin și Bitcoiniacs, firma locală, iar ideea se înțelegea din prima: cumperi criptomonedă în câteva minute, fără bancă și fără bursă, la fel ca un baton de ciocolată dintr-un distribuitor. Era însă mai strict decât automatele de azi: scana palma și actul de identitate ale clientului și nu accepta mai mult de 3.000 de dolari pe zi. În prima zi a făcut 81 de schimburi, în valoare de 10.000 de dolari . Pentru aproximativ o treime dintre clienți, a fost primul bitcoin din viața lor.

De acolo, aparatele s-au mutat în benzinării și magazine de cartier. Modelul s-a așezat repede: magazinul încasează chiria, operatorul ia un comision din fiecare tranzacție, iar clientul plătește pentru că nu trebuie să vorbească cu nimeni. La sfârșitul lui 2025, SUA aveau 30.617 automate de bitcoin , mai multe decât tot restul lumii la un loc.

O casă de marcat fără birou de reclamații

Aparatul e mai simplu decât un espressor. Apropii de scanner un cod QR cu adresa unui portofel crypto, introduci bancnote și în câteva minute bitcoinii ajung la acea adresă. Nu există buton de anulare. Un transfer bancar poate fi contestat, o plată cu cardul poate fi returnată, iar banca are o echipă antifraudă care uneori reușește să oprească banii. Cutia din benzinărie are un ecran, o fantă pentru bancnote și un număr de asistență.

Comoditatea asta costă scump. Procurorul general din Iowa susține că Bitcoin Depot a reținut 23% din sumă, iar rivalul CoinFlip, 21%. Procesul intentat de Districtul Columbia operatorului Athena Bitcoin vorbește despre taxe ascunse de până la 26% . Bursele crypto importante percep cumpărătorilor doar o mică fracțiune din asta.

Pentru un client onest, e doar un schimb valutar foarte scump. Pentru un escroc, e ideal: victima nu trebuie să înțeleagă crypto, să instaleze o aplicație sau să deschidă un cont. E de ajuns să scoată bani lichizi, să meargă cu mașina la cel mai apropiat magazin și să țină în fața scannerului telefonul cu imaginea trimisă de cineva.

Un telefon de la „poliție”

Scenariile diferă, finalul rămâne același. În octombrie 2026, postul de televiziune WRAL a relatat despre o femeie din comitatul Johnston, Carolina de Nord. Niște persoane care se dădeau drept polițiști locali i-au spus că un depozit făcut printr-un automat crypto îi va asigura „eliberarea”. Ea a băgat mii de dolari într-un aparat dintr-o benzinărie. Când interlocutorii au cerut încă 4.000 de dolari, a spus că nu mai are nimic. Linia s-a întrerupt, iar femeia și-a dat seama că predase aproape toate economiile.

O femeie de 63 de ani din comitatul Allen, Ohio, a văzut în 2024 o fereastră pop-up care o avertiza că i-a fost spart calculatorul. A sunat la numărul de pe ecran și a dat de „Microsoft”, care i-a spus să schimbe bani lichizi în crypto la un automat. A avut noroc: anchetatorii Biroului de Investigații Criminale al statului au urmărit și blocat fondurile, iar în octombrie 2026 i-au returnat integral cei 15.300 de dolari . Din 2024, biroul a ajutat în 309 cazuri similare, însumând 5,6 milioane de dolari, adică în medie aproape 19.000 de dolari pe victimă.

Tabloul de ansamblu vine dintr-un anunț de interes public al FBI privind anul 2025. Biroul numără plângerile în care un automat a fost folosit în schemă, așa că o parte din bani ar fi putut circula și pe alte căi.

Persoanele de peste 50 de ani nu au avut nevoie să înțeleagă nimic din crypto: după descrierea FBI, escrocii îi duc pe victime pas cu pas prin retragerea banilor, găsirea unui automat și depunerea sumei.

Cât din bani este curat

Disputa centrală despre aceste aparate sună așa: e un schimb valutar pe care escrocii îl folosesc uneori sau o casă a escrocilor pe care oamenii cinstiți o folosesc uneori? Procurorii care au încercat să facă socoteala înclină spre a doua variantă.

Procurorii din Iowa au ajuns la cei 98 de dolari din 100 la Bitcoin Depot în procesele pe care procurorul general al statului, Brenna Bird, le-a intentat în februarie 2025 companiilor Bitcoin Depot și CoinFlip. După calculul procurorilor, locuitorii din Iowa au pierdut peste 20 de milioane de dolari prin aceste automate în mai puțin de trei ani. La CoinFlip, după același calcul , banii victimelor reprezentau aproape 95 din fiecare 100 de dolari.

În Districtul Columbia, procurorii au conturat portretul victimei tipice a operatorului Athena Bitcoin. Jumătate dintre ele aveau peste 71 de ani, iar jumătate dintre tranzacții le costau peste 8.000 de dolari de fiecare dată. Escrocheriile, spun procurorii, au adus 93% din banii depuși în aceste aparate în primele cinci luni de funcționare. În Albuquerque, consiliera orășenească Stephanie Telles a estimat cifra orașului ei la aproximativ 90% .

O rezervă importantă: acestea sunt cifrele acuzării și nicio instanță nu le-a confirmat încă. Operatorii se apără. CoinFlip a spus că verifică transferurile cu instrumente de analiză blockchain, afișează avertismente și organizează campanii de informare. Circle K, ale cărui magazine găzduiau automate Bitcoin Depot, a declarat reporterilor că escrocheriile încep în afara magazinelor sale. Angajații au văzut altceva. ICIJ și CNN au vorbit cu 17 angajați Circle K care au văzut escrocherii desfășurându-se în timpul programului și au încercat uneori să le oprească. Debbie Joy, directoare adjunctă la un magazin din Port Orange, Florida, a primit chiar o recompensă pentru că a întrerupt una în plină desfășurare. Regula lanțului, în cuvintele ei: „Nu e automatul nostru, nu e problema noastră.” Iar potrivit rapoartelor poliției, uneori chiar angajații au fost victimele: convinși să scoată bani din seiful magazinului și să-i bage în automat.

Rambursare, interdicție sau nepăsare

Prima reacție a statelor este să-i oblige pe operatori să returneze banii. Legea din Arizona e în vigoare din 26 septembrie 2025: dacă un client nou raportează o escrocherie în 30 de zile, operatorul rambursează suma integrală plus comisioanele. Până în august 2026, 35 de persoane și-au recuperat 171.332 de dolari , în jur de 4.900 de dolari fiecare. O lege asemănătoare a intrat în vigoare în Alabama pe 1 octombrie 2026 : clienții noi primesc tot înapoi, cu tot cu comisioane, cei existenți, jumătate. Carolina de Nord a adoptat și ea o lege cu limite, dar aceasta se aplică abia de la 1 ianuarie 2027. Prea târziu pentru femeia din comitatul Johnston.

A doua reacție este interdicția. Indiana a fost primul stat care a scos complet în afara legii automatele crypto, deși proiectul de lege începuse ca un set modest de reguli pentru operatori. În Tennessee, instalarea unui automat este acum infracțiune, iar un judecător federal a refuzat să blocheze legea când a dat CoinFlip în judecată. Minnesota a poruncit ca aparatele oprite să fie scoase din magazine până la sfârșitul anului. Orașele au urmat exemplul: Albuquerque le-a dat operatorilor 45 de zile ca să le scoată, iar consiliul orășenesc din St. Paul a votat și el interdicția.

Acolo unde statul tace, disputa o tranșează instanțele. Iar acolo, după cum a arătat cazul Carlson, operatorii stau pe un teren mai ferm.

Aparatul dispare, telefonul rămâne

În mai 2026, Bitcoin Depot, cel mai mare operator de astfel de aparate din lume, a declarat faliment și și-a scos offline toate cele 9.700 de automate . Directorul general Alex Holmes a dat vina pe cerințe tot mai dure: plafoane pentru tranzacții și, în unele state, interdicții totale. Compania nu a încercat să salveze afacerea; ea este lichidată și vândută pe bucăți. În prima jumătate a anului, numărul automatelor de bitcoin din SUA a scăzut de la 30.617 la 20.237. Țara a pierdut o treime din rețea și a dat 96% din scăderea la nivel mondial.

Frauda în sine nu a dispărut. Drew Evans, șeful Biroului de Aprehensiune Criminală din Minnesota, a spus pe șleau că interdicția nu va elimina frauda, pentru că infractorii caută mereu alte căi spre banii altora. Adversarii interdicției din St. Paul avertizau asupra altui lucru: orașul va pierde din vedere ce se întâmplă, iar tranzacțiile se vor muta pur și simplu la aparatele din orașele vecine. Telefonul de la „poliție” sună în continuare în aceleași sufragerii. Se schimbă doar adresa la care e trimis cineva cu un teanc de bancnote.

Aparatul din Vancouver vindea o idee simplă: cumpărarea de bitcoin ar trebui să fie la fel de ușoară ca a unui baton de ciocolată. După treisprezece ani, se vede că ușurința contează cel mai mult pentru cei care cumpără bitcoin cu mâinile altcuiva. Nu au nevoie nici de hacker, nici de complice într-o bancă. E de ajuns o cutie dintr-o benzinărie care primește bani lichizi și nu-i poate da înapoi. Cutiile sunt duse de acolo, iar schema care avea nevoie de ele își caută deja una nouă.