Nu crede în Dumnezeu, dar a primit o scutire religioasă de la IA

David Durman nu a avut nevoie să creadă în Dumnezeu ca să scape de ChatGPT la serviciu. Este umanist, adică își construiește viața morală fără supranatural. În septembrie 2026, Universitatea din Kentucky l-a scutit de IA în baza aceleiași legi care îi asigură unui adventist de ziua a șaptea sâmbetele libere. Obiectorii de la recrutarea din anii 1960 au pregătit terenul cu mult înaintea chatboturilor: refuzau să lupte fără să invoce vreo credință în Dumnezeu. Chiar mai devreme, în 1961, o notă de subsol a Curții Supreme a pus „umanismul secular” pe aceeași listă cu budismul.

TechCrunch a povestit întâmplarea pe 29 octombrie, la trei zile după ce Asociația Umanistă Americană a anunțat victoria. O altă poveste arată ce e în joc. În august 2025, directorul Coinbase, Brian Armstrong, a povestit într-un podcast cum le-a dat inginerilor o săptămână să-și configureze asistenți de programare cu IA. Pe cei care nu o făcuseră i-a chemat la o ședință de sâmbătă, iar unii dintre cei fără un motiv întemeiat au fost concediați. Armstrong însuși a numit metoda dură. Cazul lui Durman arată că angajații au o cale legală de a spune nu.

O scrisoare către biroul pentru egalitatea de șanse

Durman este administrator la universitate. Îi ajută pe cercetători să alcătuiască cereri de granturi. Nimeni nu i-a ordonat încă să folosească IA; colegii și conducerea i-au încurajat pur și simplu pe toți să încerce uneltele. El a hotărât să nu aștepte ca încurajarea să se transforme în ordin. Un exemplu străin l-a împins de la spate: primăvara, inginera software Erin Maus obținuse aceeași scutire.

La sfârșitul lui august a scris Biroului pentru Egalitatea de Șanse al universității, cerând o adaptare bazată pe convingerile lui. S-a întâlnit cu biroul la jumătatea lui septembrie, iar pe 25 septembrie cererea a fost aprobată, cu concluzia că nu impune nicio povară nejustificată departamentului său. Cronologia și citatele din scrisoarea lui provin dintr-un comunicat de presă al asociației umaniste, care l-a ajutat să o depună.

Argumentația lui e filozofică. „Devenim actori morali pentru noi înșine și pentru ceilalți prin aplicarea activă a minții”, a spus el pentru TechCrunch. Dacă îi predai gândirea unei mașini, susține el, capacitatea de a acționa moral se erodează inevitabil. Scrisoarea enumeră și alte obiecții: IA amenință mijloacele de trai ale oamenilor, dăunează mediului și înlocuiește creativitatea umană. Se încheie tăios: „Nu pot, în conștiință, să iau parte la folosirea și proliferarea acestei tehnologii.”

Religie fără zeu, în sens juridic

În aprilie 1964, Elliott Welsh a completat un formular de obiector de conștiință. L-a semnat, dar abia după ce a tăiat cuvintele „pregătirea mea religioasă și”. Opiniile lui despre război, spunea el, veneau din lecturi de istorie și sociologie. Welsh a fost condamnat pentru refuzul încorporării, dar în 1970 Curtea Supremă a anulat condamnarea. Convingerile morale profunde, au constatat judecătorii, dau același drept de a nu lupta ca și credința. Cu cinci ani înainte, în cazul lui Daniel Seeger, curtea extinsese deja acest drept la oricine are o convingere care ocupă în viața lui un loc paralel cu cel pe care îl ocupă Dumnezeu pentru credincioșii tradiționali.

Aceeași logică străbate dreptul muncii. Titlul VII al Legii drepturilor civile din 1964 interzice angajatorilor să discrimineze pe motiv de religie și îi obligă să țină cont de ea. Comisia pentru Egalitatea de Șanse în Muncă (EEOC), agenția federală care aplică legea, definește religia foarte larg. Credința în Dumnezeu nu e obligatorie: contează și convingerile morale despre bine și rău, atâta timp cât omul le ține cu forța unei credințe religioase.

Rădăcinile merg și mai departe. În 1961, Curtea Supremă a judecat cazul lui Roy Torcaso. Statul Maryland refuzase să-l numească notar pentru că nu voia să declare că crede în Dumnezeu. Curtea i-a dat dreptate lui Torcaso. Nota de subsol 11 din hotărârea ei numea religii care nu predau credința în Dumnezeu: budismul, taoismul, Cultura Etică și umanismul secular. Toate acestea țin de legea SUA; alte țări au regulile lor.

Durman nu invocă o slăbiciune pentru metodele vechi. Invocă un sistem de convingeri despre sursa moralității omului, iar legea tocmai asta caută.

Unde se termină credința și începe antipatia

Dacă îi spui șefului că ChatGPT te irită, nu vei obține nicio scutire. EEOC spune clar că filozofiile sociale, politice sau economice, precum și simplele preferințe personale, nu sunt convingeri religioase. Legea cere o viziune întreagă asupra lumii, nu o recenzie de produs.

Un angajator nu are însă ce căuta să judece dacă acea viziune e adevărată. Sinceritatea se presupune, în general, iar comisia notează că nu contează dacă cineva ține la o convingere din motivele „potrivite”. Nici o biserică nu trebuie să o aprobe.

Erin Maus, inginera care l-a inspirat pe Durman, arată cum funcționează asta. În primăvara lui 2026, Maus, care lucrează în Carolina de Nord și este unitariană universalistă, a cerut să fie scutită de IA din motive etice și de mediu. Confesiunea ei nu are încă o poziție oficială despre IA; una se redactează abia acum. La jumătatea lui mai, compania ei a acceptat. „Îmi scriu codul și îl verific de mână, ceea ce sună nebunesc”, a spus ea pentru Business Insider, după cum a relatat Futurism. Fără IA, a observat ea, își termină sarcinile la fel de repede ca un coleg care o folosește. IA, spune ea, nu pare să schimbe chiar totul.

De ce îi e greu angajatorului să spună „nu”

Credința sinceră nu garantează singură o scutire: angajatorul poate refuza dacă adaptarea costă prea mult. În 2023, însă, această portiță s-a îngustat mult.

Gerald Groff, factor poștal, ținea duminica drept zi de odihnă. Apoi Serviciul Poștal a încheiat un contract cu Amazon și a început să livreze colete duminica. Groff a demisionat în 2019, iar procesul lui a ajuns în cele din urmă la Curtea Supremă. Hotărârea a fost unanimă, 9 la 0. Până atunci, multe instanțe le permiteau angajatorilor să refuze orice adaptare care costa mai mult decât o sumă neînsemnată. Acum povara trebuie să fie substanțială în contextul afacerii în ansamblu.

Aplicat la IA, lucrurile se complică. În iunie 2026, avocații firmei FordHarrison au explicat când un refuz ar mai putea rezista. Postul poate fi imposibil fără IA, un contract cu un client o poate cere, sau ea poate fi încorporată într-un sistem de bază al companiei. Afirmațiile generale că IA e „importantă” sau „eficientă” poate să nu ajungă. Dacă unul dintre inginerii de la Coinbase ar fi invocat o credință religioasă sinceră, compania ar fi trebuit să dovedească că scutirea lui ar dăuna serios afacerii. Nicio curte de apel nu s-a pronunțat încă într-un astfel de litigiu; până acum, toate cazurile cunoscute s-au rezolvat în interiorul companiei.

Butonul IA rămâne pe ecran

Scutirea lui Durman are limite clare. Potrivit FindLaw, un site de informare juridică, el s-a opus unor instrumente precum Copilot din Microsoft Teams, ChatGPT și Claude și nu mai e obligat să le folosească personal. Dar tot participă la ședințe și își trimite materialele prin aceleași platforme cu IA ca și colegii lui. Dacă o ședință se ține pe Teams, Copilot e tot acolo; Durman doar nu îl pornește.

Probabil vor urma și alte cereri ca a lui. Papa Leon al XIV-lea a numit IA o amenințare la adresa demnității umane. Alexandria Huiskens, avocată în echipa asociației umaniste, spune că această îngrijorare străbate deopotrivă învățătura catolică, unitarianismul universalist și umanismul. Grupul ei vrea ca cei fără credință să știe că legea îi protejează și pe ei.

Durman spune că nu recrutează pe nimeni; speră doar că oamenii cu îndoieli asemănătoare se vor simți liberi să acționeze. Universitatea a spus da, dar cu o condiție. Adaptarea funcționează „permițându-i totodată angajatului să-și îndeplinească în continuare funcțiile esențiale ale postului”, a spus pentru TechCrunch purtătorul de cuvânt al universității, Jay Blanton. „Pe măsură ce tehnologia și responsabilitățile se schimbă, adaptările pot fi reexaminate, ca să rămână rezonabile și practicabile.”